Efectele fiziologice și clinice ale poziției de decubit ventral (prone postion) în sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) sunt studiate de mulți ani. În 2013 s-a demonstrat că inițierea timpurie a sesiunilor prelungite de poziționare a pacientului în poziția de decubit ventral a scăzut semnificativ mortalitatea pacienților cu SDRA. În prezent, poziția de decubit ventral a devenit din ce în ce mai recomandată la pacienții cu SDRA.

Efectele poziției laterale la pacient, o altă modalitate potențial benefică de poziționare a pacientului, rămân în mare parte necunoscute. Rotația pacientului este utilizată în general pentru prevenirea leziunilor de decubit, igiena căilor respiratorii și pulmonare. Unele date sugerează că rotația pacientului poate fi utilizată și ca strategie de prevenire a pneumoniei asociate ventilației mecanice. În prezent, există o nevoie acută pentru înțelegerea efectelor pulmonare și cardio-vasculare produse de înclinarea laterală.

După șapte ani de cercetări cuprinzătoare asupra efectelor modificării mecanicii pulmonare regionale în diferite poziții ale corpului, ne-ar plăcea să împărtășim noile descoperiri și să deschidem o platforma de discuții despre individualizarea continuă în terapia de ventilație mecanică având la bază repoziționarea pacientului, ghidată de monitorizare personalizată, în timp real, prin Tomografie cu impedanță electrică (EIT).

Nivelul optim al PEEP, un parametru cheie în ventilația mecanică globală, este un factor decisiv pentru a menține plămânul bolnav deschis. Dar bolile simetrice ale plămânilor sunt mai puțin frecvente decât cele asimetrice. În consecință, aplicarea parametrilor de ventilație mecanică globală, cum ar fi PEEP, la plămâni ce prezintă mecanică regională diferită, poate duce la complicații critice și la un suport de ventilație mecanică mai puțin protector și eficient.